Este octombrie. Tocmai am iesit din baie, cand stergand-ma simt un nodul mare si mobil la sanul stang.Este situat in cadranul supero-lateral stang. Il palpez cu atentie si stupefactie si ma gandesc ce este, ce poate fii. Nu am mai simtit vreodata asa ceva. Ma intreb de cand il am, cum de abia acum l-am remarcat. Ma privesc din profil in oglinda si il pot vedea cum imi modifica conturul sanului; in plus se si simte tare si mare –seamana oarecum cu o nuca. Imi devine repede clar ca nu il am de mult, pentru ca la ultimul dus nu am simtit asa ceva, si cat poate sa treaca de la ultimul dush? Nu mai mult de o zi…
Nu trcec cateva zile si ma si programez la o clinica pricvata din Timiasoara la un consult endocrinolog/senologic. Am mai fost la clinica asta, imi par seriosi. Aflu de la doctor ca este un nodul aparut datorita unui dezechilibru hormonal, perfect normal la varsta mea si ca nu este motiv de ingrijorare. Nu imi fac probleme. Nu sunt o persoana ipohondrica, daca mi se spune ca este bine, atunci este bine. Primesc tratament. Fac tratament. Pana aici totul bine.
Imi traiesc viata linistita si mai mult decat fericita, facand tratament pentru acest nodul. Nu sunt o persoana stresata. Sunt o persoana tanara de 23 de ani , foarte fericita, de fapt mai fericita ca niciodata, ma simt implinita pe multe planuri. Imi traiesc viata asa cum nu am trait-o in 23 de ani. Traiesc foarte intens, sunt cu adevarat fericita. Imi fac prietenii ce i-am dorit o viata intrega. Iubesc atatea si mi se raspunde cu iubire. Simt ca am jobul pe care mi l-am dorit taoata viata, am prietenii ce i-am dorit si imi descoper abilitati noi. Ma descoper pe mine si imi place. Cu mici probleme cotidienii, mutari dintr-o chirie in alta, totul este roz. Munca mea de multi si multi ani acum imi este recunoscuta. Sunt inceputul a ceea ce am vrut sa fiu in viata.
In acceasi fericire petrec primul revelion cu prietenii mei undeva pe langa Hunedoara. Realizez pe 31 decembrie ca sunt independenta, fericita, am banii mei, jobul meu, kilogramele mult visate.Ma gandesc, deci, ca inchei 2012 mai mult decat bine. Ma gandesc la 2013 si imi vine un singur lucru in minte “hope” si de fapt realizez ca in 2013 imi voi continua trairea viselor si sperantelor mele de atatia ani. In prima ora a lui 2013insir pe jos lumananari pastula scriind cuvantul “hope” si ma fotografiez cu ele.
Revin in ianuarie la timisoara. Pana acum am incercat mai multe scheme de tratament pentru a micsora nodulul de 2/2 cm, dar nimic nu a dat roade. Doctorul imi propune varianta operatiei. O accept ca si solutie , dar nu stiu nimic de ea. Vreau sa o fac ca deja ma enerveaza nodulul asta si nu il mai suport. Ma vad cu endocrinologul care ma trimite la prietenul lui chirurg. Pana ma progrmaez eu la chirug trec cateva zile bune. Constat ca ma simt ciudat, de fapt am un sidrom premenstrual mai accentuat.Ma dor foarte tare sanii si simt ca nodulul este mai mare. Realizez ca este mai mare si ca nu este doar o impresie.
In seara din-naintea consultului, cand ma sterg cu prosopul peste sanul cu nodul si realizez ca imi curge o solutie sangerie din mamela. Raman stupefiata si ma intreb vorba-americana-si-neelega
Follow