Am cinci luni de la operatie si ma simt extraordinar.
Desi acum cinci luni am luat-o de la zero, o saptamana am zacut in pat, o luna am stat in pat cu o “dadaca” si vreo doua luni nu am putut sa ma ajut singura in diverse chestiuni casnice, acum la cinci luni sunt ca scoasa din cutie :).
Invat inca sa ma obijnuiesc cu mobilitatea usor redusa a mainii si cu alte frustrari mai mici sau mai mari, dar progresele mele fac totul sa merite. Imi permit sa traiesc si stari de frustrare atunci cand imi dau seama ca nu pot face diverse, dar invat sa le accept.
Fara ipocrizie, durerea fizica a fost cam o saptamana, dar dupa aceia te lupti cu mine…iar asta parca este mai nasol, pentru ca nu poti cere antialgice cand nu mai poti.
Saptamana asta a fost una minunata, in care am marcat primele mele doua nopti in care am dormit extraordinar, fara sa ma trezesc in timpul somnului.
Mi-am propus sa fac din sport un stil de viata, iar acum merg o data la doua zile la sala :). Am reusit sa dau jos cativa centimetri si vreo doua kilograme, iar acum pot imbraca lejer o parte din haine….in rochii tot nu incap pentru ca mai am cinci-sase kilograme in plus.
Sunt inca atenta la ceea ce ridic si cum stau cu spatele. Evident imi ingrijesc in continuare cicatricile.Cicatricile mele desi s-au latiti in anumite zone(datorita tensiunii) nu sunt tari si nu se simt la atingere, asa ca am nevoie de oglinda ca sa imi dau cu crema. Desi am posibilitatea sa reduc chirurgical latimea cicatricilor, in momentul de fata nu am o motivatie pentru asta. Tot fara motivatie sunt si in legatura cu reconstruirea mamelonului(nu am unul, dar nu ma derenjeaza). Sunt foarte multumita de aspectul sanilor mei, sunt ceea ce imi doream (sani mai mici si fermi si mai ales SANATOSI), dar asta pentru ca am asteptari realiste….Sunt foarte incantata ca pot avea relatii intime normale(nu stiu eu de ce m-am gandit ca nu ar fii asa) si m-am obijnuit (atat cat se poate) cu lipse senzatiei tactile pe sani…zero, nimic, pauza :))! Acum mi se pare normal sa nu simt atunci cand sunt atinsa pe sani, asta pana imi aduc aminte ca pentru prietenele mele nu-i la fel :)).
In general imi dau seama ca nu pot face anumite lucuri, atunci cand ii vad pe altii povestind, dar m-am obijnuit sa nu ma mai compar cu ei, pentru ca ei nu au avut viata mea.
Sunt foarte incantata ca de cateva luni de cand folosesc detergent natural de rufe si sapun natural pentru spalatul pe corp, nu mai am probleme cu iritatiile pe piele si nici cu mancarimile. Nici nu va imaginzati cat este de fain sa iei o haina pe tine sau sa iti faci dush si dupa sa nu te scarpini ca o mainuta si sa iti faci rani…
Una peste alta, de o luna am inceput serviciul, merg cam de 3-4 ori pe saptamana la sala unde fac 60′ de exercitii, imi fac piata singura si ma pot descruca in mare amajoritate a treburilor casnice(daca sunt ingenioasa, pe principiul “work smart, not hard”), iar pentru ceea ce nu pot face, am un frate :)). Sunt la fel de zambitoare, si bine dispusa. Ce ai putea cere mai mult?
Imi propun ca pana cand voi sarbatori sase luni de la operatie sa intru in bazin, sa alerg macar doua minute si sa mai slabesc un kilogram:)!
Numai bine, Isabela
Follow