Am lipsit o perioada, nu pentru ca mi-ar fii fost rau, ci pentru ca mi-a fost bine. Ocupata cu noile provocari din viata mea, nu mi-am mai facut timp si pentru scris aici.

La momentul de fata, am patru luni si doua saptamani de cand m-am operat si de cand sunt cancer-free. S-au schimbat multe in viata mea: de cand pot conduce, cred ca din ianuarie, hoinaresc in permanenta in oras, daca se poate, cat mai departe de casa :). De pe 29 ianuarie, am reinceput serviciul si sunt foarte bucuroasa de adaptarea mea. Desi am avut apraope doua saptamani in care nu am fost la sala, am reluat sia ctivitatea asta; imi propun sa merg la sala o data la doua zile, iar rezultatele se vad si ma incurajeaza sa continui. Vreau ca sportul sa devina un stil de viata.

De la doua luni de cand nu am mai scris perioadic despre adapatrile de dupa mastectomie, viata mea a intrat pe un fagas normal. In momentul de fata fac activitati de toate felurile; prioritatea acum este sa imi arganizez mai bine activitatile si timpul liber.

Desi eu fac lucurile sa para roz, nu sunt intotdeauna roz nici pentru mine. Mi se intampla lucruri “funny”, spre exemplu mi se umfla destul de tare mana dreapta (incat ma dor degetele atunci cand fac flexia lor pe palma), desi eu nu am vreun ganglion scos la mana dreapa.  La mana stanga, unde am Am linfadenectomie , situatia este mai stabila decat la mana dreapta, adica nu am mana umflata. La mana stanga, din cand in cand, daca nu o masesz se acumuleaza lichid care nu imi umfla mana, dar o face sa fie dureroasa.  Din cauza ca am degetele mai tot timpul umflate nu prea mai pot purta inele si nici ceasurile vechi, pentru ca ma strang.

Sanul meu stang, cel care are si un lambou, se simte foarte bine, desi edemul inca este prezent la nivelul lui. Este adevarat ca edemul s-a redus fata de cum era in ultimele luni, dar schimbarea are loc foarte lent. Una peste alta sunt foarte multumita de aspect, intr-atat de multumita (si fara chef de spitale) incat am hotarat sa mai aman cateva luni de zile, reconstructia mamelonului.

Desi stiu exact ce presupune reconstructia mamelonului (fara niciun fel de anesetzie -in cazul meu), am hotarat sa iau o pauza de la spitale sau inetrventii cat de mici. In curand se face un an de la diagnosticare si trebuie, sincer, sa imi fac chef pentru investigatii imagistice. Nu va faceti griji ca nu le fac, doar ca nu sunt entuziasmata ca trebuie sa fac RMN, CT, scintigrafie.

Cu adaptarea la menopuaza, am realizat ca lucurile sunt un pic mai bine fata de ultimele doua-trei luni si foarte bune fata de luna aprilie-mai 2013, insa nu sunt grozave. Performanta in momentul de fata este sa ma trezesc o singura data pe nopate ca sa beau apa; in general ma trezesc de doua ori pe noapte. Somnul este si el mai odihnitor, de cand pot sa dorm pe o parte, desi sicnera sa fiu atunci cand dorm pe o parte ma trezesc foarte repede, constienta fiind ca nu trebuie sa dorm mult in pozitia asta. De domritul cu fata in sus sunt absolut satula.

Am realizat in ultimul timp ca sunt meteosensibila: este inorat fac migrena -greata, ameteli, dureri sau mi se umfla mainele.

Una peste alta, atitudinea pozitiva si indreptata spre recunsotinta imi prieste si ma ajuta sa fac fata provocarilor de zi cu zi. Am observat ca sportul alaturi de o hidratare bune si o alimentatie sanatoasa ma ajuta sa dorm mai bine si implicit sa fiu mai bine dispusa ziua urmataore :).

Numai bine, ISabela

Follow