In primul rand, wow, a trecut un an de zile. As zice ca a trecut repede, dar am facut multe -atat de plan profesional, cat si pe plan personal.
Sa recapitulam: in august 2013 am incheiat opt ture de chimio; chiar inainte de chimio, informata, am luat cea mai buna si mai importanta decizie din viata mea: in octombrie pe 7 la aproape doua luni, am avut o operatie de mastectomie radicala ( modificata) cu reconstructie in acelasi timp. O decizie extrem de bold (indrazneata), data fiind anvergura operatiei ( pentru ca mastectomia a fost bilaterala), am mai suferit si o linfadenectomie (adica mi s-au indepartat ganglionii de la axila inveciata sanului cu probleme) dar BINEINTELES si reconstructia ambilor sani…a si sa nu uit, aveam 24 de ani pe atunci. Usoara decizie, stiu :D!
Cam toate astea intr-o operatie, repet gandita si analizata cu intreaga mea echipa de medici; mastectomia profilactica era necesara pentru ca sunt fericita posesoare a unei mutatii genetice, BRCA1, de multi ani cunoscuta, dar de prea putini ani cunoscuta publicului….noroc cu Angelina Jolie ;).
Operatia in sine a durat multe ore, peste opt, dar subsemnata nu si-a dat seama. Din punctul meu de vedere, ori 30 de minute ori 8 ore sunt tot pe acolo. Nu, anestezia nu iti scurteaza viata! Asadar o anestezie asa lunga nu trebuie sa va dea emotii inutile ;).
Tin si acum minte momentul in care m-am trezit. urmoatoarele zile dupa operatie au fost foarte grele si m-am manifestat ca atare, adica am plans mult pentru ca imi era greu sa respir( din cauza corsetajelor) si imi miscam greu mana ( din cauza liposuctiei axilei). Cert este ca abia in penultima zi de spitalizare, joi, am descoperit oxigenul care imi calma atacurile de panica cand nu puteam respira. Una peste alta, vineri, la cinci zile dupa operatie am plecat acasa.
V-am relatat intreaga perioada cum ma simteam si ce s-a schimbat de la o saptamana la alta. Una peste alta, decizia mea de atunci mi se pare cea mai inspirata si ma bucur ca am procedat ca atare. Nu a fost usor, dar a meritat, pentru ca linistea mea de astazi este de nepretuit.
De rezultatele interventitei pot sa va spun sincer ca sunt incantata si asa am fost inca de la inceput. Am in momentul de fata, doi sani, doua areole si doua mameloane.
De vreo cinci luni, pot sa fac sport, imi folsoesc intensiv bratele la inot, fac orice activitate ca o persoana normala. Dorm si pe o parte si pe cealalta, insa nu pe burta. Nu ridic lucruri grele de la 3-4 kg in sus.Imi displace frigul pentru ca mi se contracta operatia de la spate si ma mananca pielea :D. Merg cam o data pe saptamana la drenaj limfatic, dar bratul nu mi s-a umflat vreodata in mod vizibil; imi dau seama ca s-a acumulat lichid cand mi se modifica sensibilitatea tactila la pieleii sau imi amorteste bratul.
Parul mi-a crescut foarte mult intr-un an de zile si deja il pot prinde la spate 🙂 si evident dupa chimio mi-a dat par cret cum imi doream eu ( nu stiam ce imi doresc :)) ), desi eu aveam parul perfect drept in trecut. Am mai dat jos din cele 10 kilogramele depuse dupa operatii, iar acum am 56 de kilograme. Fac in continuare Zoladex si iau Tamoxifen.
Altceva nu stiu ce sa va mai spun despre mine; daca aveti intrebari puteti sa imi scrieti. Va raspund cu drag!
In rest, am 25 de ani acum, ma bucur de viata pe care mi-am construit-o si, in fapt, ma bucur de orice. Sunt fericita si imi doresc din ce in ce mai mult de la viata :).
Crezul meu ca voio fi sanatoasa si fericita s-a implinit :)! Faptul ca m-am imbolnavit de cancer asa de tanata nu era ceva ce eu as fi putut schimba, insa am putut sa schimb raportarea mea la boala asta si sa o transform intr-o lupta dupa regulile mele. Sunt recunoscatoare ca am avut privilegiul sa imi iau singura deciziile si am avut de unde sa aleg, iar sansa asta mi s-a dat pentru ca am fost informata si am descoeprit boala din timp.
Multumesc inca o data echipei mele de medici, care au facut ca experienta mea cu aceasta boala, sa fie o etapa de care sa imi aduc aminte cu recunostinta. Multumesc asadar, dr. Zorin Crainiceanu -chirugie plastica, dr. Macra Norina, oncologie, dr.Octavian Neagoe. Nu pot spune ca experienta a fost placuta, ca nu vreau sa o mai repet ever, dar macar am venit cu drag la domniile voastre stiind ca asta este oportunitatea mea sa ma fac bine intr-un mare fel. Multumesc si celorlati medici si rezidenti care mi-au fost alaturi, dar si prietenilor si familiei, care m-au sustinut atatea si atatea luni. Multumesc Octavia si Jiulia, pentru ca daca nu ati fi fost voi, o imbulinam rau de tot ;)!
Cu recunostinta, Isabela