Printr-un noroc chior vine o cunsostinta pe la mine. Nu este prietena cu mine, ne-am mai vazut probabil de vreo cateva ori. Este prietena cu fratele meu. Povestindu-i ca am nevoie de un chirurg imi recomanda un prieten. Si asta incepe adevarata mea aventura. Ajunsa la respectivul chirurg, ma consulta si stabilim o data pentru operatie. Mi se explica ce si cum. De cancer nu spune nimic verbal , dar fata lui este mai mult mai expresiva decat ar vrea sa rate si nu este de bine. Imi da totusi asigurari ca este ok. Prietena mea stie ca situatia nu ii deloc roza si ca este cancer. Plec de la consult cu gandul ca este si va fii ok.
Nu as putea intr-o singura postare sa povestesc atatea, deci o sa sparg povestea in bucati tematice.
Astept rezulatatele de la histopatologie. Ajung intr-o zi pe la spital si ma duc sa ma consulte doctorul. Intru in cainet si vad ca este concentrat, suparat si ingrijorat. Ii spun ca m-am gandit si eu daca ceva rau ce s-ar putea intampla, dar cred ca varsta mea va bate orice genotip. Eu zambesc. El este serios -grav. Imi da o hartie sa o citesc. Parca imi piere zambetul…Incep sa o citesc de sus in joc. Realizez ca este rezultatul meu de histopat. Citesc ca piesa unu ii beninga, ok. Citesc la piesa doi “carcinom nediferentiat…..si tot asa”. Ma uit la el si il intreb cu voce oarecum mai scazuta si retoric “este cancer?!”. Imi raspunde trist ca da. Nu imi vine sa cred , cancer si mai ales la san, la varsta asta…Il intreb imediat “bun si ce ii de facut?”, ca trebuie sa fie ceve de facut. Imi raspunde imediat chimioterapie. Ii mai pun cateva intrebari, mai zabovesc un timp iar apoi ma trimite la oncologie la Oncohelp. Plec din cabinet. Traiesc un sentiment ireal , privindu-ma cu detasare. Plec de la Clinicle noi si o iau pe joc spre centru. Nu plang, nu rad, nu gandesc. Vreau sa diger ce tocmai am aflat, iar vremea rece de martie si ploaia marunta imi priesc pentru asta. Ma pierd in ganduri. Nu ma intreb decat ce ii de facut si cum o sa le spun celorlati. Realizez ca de acum in colo voi duce o lupta apriga pentru mine si pentru vindecare. Am vazut atatea cazuri, dar acum este vorba de mine. Mi se umezesc ochii. Vreau solutii, mintea mea cauta solutii.
Ma gandesc pe cine sa sun. Nu vreau sa sun vreo persoana care din inderefenta, lipsa de gandire, soc sau altceva sa imi puna vreo intrebare de sa imi piara si putinul optimusm ce il am.Nu de persoane din astea am eu nevoie. Am nevoie sa imi cresc optimisul. Pot face asta cu prieteni langa mine.
Sun un prieten, ii spun cu o voce foarte scazuta ca voi trai mult si bine de acum in colo, doar ca acum am cancer…de san. Imi da un raspuns fabulos de bun pentru mine in momentul ala. Spune “fuck si acum ce trebuie sa faci?”. Este chiar ceea ce aveam nevoie sa imi spuna cineva. Raspuns perfect. Am primit statul de care aveam nevoie. Ii explic cam ce ar trebui sa faca o persoana cu cancer -un mini protocal de tratament standard. Accentuez ideea ca voi trai mult si bine. Toata discutia dureaza doua-trei minute. Sunt bine.
Realizez ca este deja ora doua si ca au trecut doua ore de cand hoinaresc prin centru. Ma grabesc sa aiu un taxi sa ajung la Oncohelp, unde urmeaza sa discut cu oncoloaga.
Pana atunci mai sun o prietena buna, ii spun si eu la fel “voi trai mult si bine, dar acum am cancer”. Imi ofera si ea excat ceea ce aveam nevoie. Iau un taxi si ajung la Oncohelp.
Ca am aflat ca am cancer, pentru mine nu a insemnat ca a cazut cerul pe mine, si nu este nici cea mai grea sau mare lovitura pe care viata mi-a dat-o. Este doar o veste despre un fapt -ca am cancer.
Tuturor persoanelor carora le-am dat ulterior vestea ce “mare”, le-am spus la fel: “o sa traiesc mult si bine, dar acum am cancer de san”. Am mai si plans cand am spus asta, dar am crezut fiecare cuvant pe care l-am rostit. Poate nu am stiut de la inceput cum o sa fac asta, dar am stiut clar ca asa va fii -voi trai mult si bine, cum numai eu situ .
Follow