Este luni. Mi se mai explica inca o data toata polologhia cu chimio. Mi se explica clar la ce stari sa ma astept. Incepe o distractie care va dura sase luni. Stiu ca operatia corecta si chimioerapia sunt salvarea mea, deci vreau sa incep odata.
Urmeaza perioada din viata mea in care devin constienat de cat de tare sau de incet imi bate inima si in care apreciez si zece minute in care ma simt bine. Ajung sa realizez de cat de putin am nevoie sa ma bucur.
Ma duc in sala de tratament. Atomsfera cam sumbra -pana sa vin eu :)) , adica in fara de asistente nimeni nu zambeste….pacientii asteapta linistiti si tacuti.
Mi se pune o branula, mi se face o pregatire (substante administrate intravenos care inhiba anumite reactii de la tramanet) si mi se pune prima perfuzie rosie cu citostatoce. Ma uit curioasa la substanta rosie care este absorbita de snagele meu. Ma simt bine, deloc ciudat. Imi este cam foame si mananc ceva.
Se termina prima perfuzie si urmeaza a doua. Aici incepe distractia…Trec vreo cateva zeci de minute si imi vine sa vomit si chiar vomit. Termenul a varsa nu imi place, chiat ca este mai elegenat. Eu nu am vomitat deloc elegant deci nu il voi folosii :)). Ce o sa tin mimte toata viata este ca dupa ce am terminat eu de vomitat cam tot ce mancasem in ultima ora, ma intorc catre infirmiera care imi tinea tava si ii spun absolut bucuroasa ca ce am vomitat eu nu are gust rau. Ea se uita socata la mine si ma intreaba surpinsa daca vreau sa i se faca si ei rau. Ii explic simplu, ca eu ultima data am vomitat dupa anestezie mult acid gastric care avea gust naspa…deloc frumos….si acum apreciez ca nu imi este asa de naspa sa vomit…
Pana termin perfuzia mai vomit de cateva ori chiar daca mi se administreaza substante ca sa nu vomit (antiemetice). Ma retrag in salonul meu si incerc sa mananc si sa beau. Devine funny pentru ca orice mannac sau beau, vomit in cateva minute. Apreciez ca salonul are baie proprie, ca este curat si ma pot aseza pe jos. Baia de la oncohelp a devenit prietena mea pentru mult timp.
A doua zi, aflu ca nu am vomitat de la citostatice pentru ca ele nici nu si-au facut efectul si cel mai probabil ii vreo infectie alimentara. Injur sandwisul de pui. Serios?!….si eu care credeam ca incepuse distractia de care tot auzeam. No, no, aia era doar un antrenament.
Retrospectiv nu am vomitat de la pui ci de la una din perfuzii care avea reactii funny asupra mea -rar intalnite….asta-s eu, mai speciala ….reactiile mele, la naiba. Abia la a doua tura am realizat ca perfuzia aia era problema.
Pot spune ca de la citostaticul care imi producea greata ca o reactie adversa foarte intalnita, nu am vomitat, dar de la ciclofosfamida, mama ei, am vomitat cat pentru noua vieti, nu una. Am vomitat de ateta ori in timpul administrarii ciclofosfamidei ca pierdeam numarul dupa ce numaram 6-7 reprize de vomitat…fara numar Acum rad cand scriu asta…atunci deloc, dar uite ca a trecut…
Cum m-am simtit fizic si psihic dupa prima tura de chimio voi detalia intr-o alta postare pentru ca este foarte mult de spus.
PS: Manuta din poza imi apartine, si este facuta in alte conditii. Pentru administrare chimioterapeutice se foloseste doar o branula.
Follow