Mi-am propus sa dorm foarte odihnita noaptea dinspre duminica spre luni si mi-a reusit . Luni m-am trezit vesela si fara emotii.
Pe la 7 dimineata m-am intalnit cu doctorul si a trasat proiectiile specifice. Pe la 7 si 15 eram in sala de operatie. Sala de la Casa Austria este mai faina decat cea de la clinici (bine, este si normal caserveste alutui scop). Vreo zece minute am stat pe masa de opetaie inspectand curioasa sala in timp ce mi se faceau diferite pregatiri. Esti acoperit cu folii speciale, etc. Prima care a venit si singura pe care o tin minte este doctorita anestezista. Mi s-a pus o branula si dupa a doua substanta administrata nu mai stiu nimic . Cred ca era cam 7 30. De atunci au inceput pregatirile mai seriose. Nu stiu exact cat au durat pregatirile astea; ce stiu este ca pe la 8:30 a intrat in sala si doctorul de specialitate chirurgie oncologica- (NO) si atunci a inceput treaba mai serioasa.
Pe la 14 a iesit a iesit NO din sala anuntand-o pe prietena mea ca s-a realizat ce era de facut si acum urmeaza sa ma inchida. Pe la 16 am deschis onchii in salon. De data asta nu mi s-a mai spus ca am mai avut doleante fata de brancardieri :))
De pe la 16 a inceput noua mea viata, cu travaliul specific :)) auci. Atunci cand am devenit constienta am simtit ceva presiune si durere surda in torace, motiv pentru care mi s-a mai adminstart inca o substanta si mi-a trecut durerea. Am vomitat de vreo doua ori dar fara probleme. Tot atunci mi-am vazut si sanii si mi-au palcut tare. Sunt foarte reusiti , toti cei care i-au vazut mi-au spus asta. In aceeasi seara cam la o ora dupa operatie, m-am ridicat cu ajutorul asistentelor si am mers vreo doi metri dus-intors pana la geam. Cam ciudat mersul meu, dar incurajator. Dureri suportabile, nimic exagerat. Am mai si vb putin la telefon.
A doua zi a inceput altfel de distractie. Pana acum aveam ceva bandaj elastic pe torace. Acum mi s-au pus o bustiera si o burtiera(cea mai nesuferita de fapt). Pentru ca am fost operata si la spate am nevoie si de burtiera. Tot atunci am vauzt poze dar si live sani mei . Mi s-au arata si poze din timpul operatiei -faine … eu nu am probleme sa ma uit la mine intubata si desfacuta, dar nu recomand celor care nu au experienta cu asemenea poze pentru ca pot deveni FOARTE traumatizante si nu este de joaca cu asta.
Bustiera face compresie pe sanul care nu are lambou si foarte putina compresie pe sanul stang cu lambou. Este suportabil de tolerat, mie oricum imi placea sa port bustiere.
Burtiera este alta poveste…face compresi (adica strage) toracele. Din cauza compresiei, trebuia sa respir foarte incet si puteam vorbi incet de tot. Tot de atunci am inceput sa am atacuri de panica atunci cand imi crestea pulsul dar nu si respiratie si aveam imrpesia ca ma sufocam. Asta a fost partea cea mai urata. Pemtru durere, care revenea periodic, primeam analgezice. Tensiunea scazuta si senzatia de lipsa de aer mi-au dat de furca rau pana a inceput sa mi se explice ca nu are ce sa se intample. Alta nopate de dormit pe spate….
Numai bine,
Isabela
Follow