Acum de cand am si o confirmare negru pe alb ca nu mai am cancer, incep sa trag aer in piept si sa respir profund … literalmente, acum pot sa fac asta, nu simt ca ma mai tine operatia.
De trei saptamani de cand am facut operatia de mastectomie, invat sa o iau de la capat in absolut tot. Cel mai mult imi place sa respir profund. Simteam de mult nevoia sa facĀ asta.
Am multe de facut si o iau incet si natural. Daca as incerca sa planific ceva, m-ar apuca atacurile de panica. Ma gandesc incitro s-o iau si ce sa fac.
De multe luni am o lista in minte cu ce sa fac, dar este destul de abstracta… Este o viata absolut noua de la zero si imi este cam greu sa imi dau seama de unde sa o apuc, asa ca respir…
Pare un proces simplu si natural, dar este in fapt unul delicat. Reluarea unor activitati este emotionanta.
Cei care ma cunosc stiu ca nu vreau sa ma intorc la ce aveam in trecut; vreau sa construiesc de aici in colo…nelimitat.
Acum pun un pas in fata celuilalt si iau aerĀ .
Am in sfarsit ocazia de devin ceea ce vreau de atata timp.
Se poate sa treci si altfel prin cancer,
Isabela