Pentru mie o viata implinita nu se poate fara sa ii ajut pe cei in nevoie, fara sa schimb ceva in bine, sa nu raman impasiva. M-am gandit ceva timp inainte sa incep acest blog si mi-am zis ca sunt prea visatoare, ca un blog ca al meu nu are ce ajutor sa ofere si eventual vanitatea din mine se viseaza blogarita poppulara. Nu vreau sub nicio forma sa scriu pentru vanitatea mea sau pentru bani. Asta ar adduce o umbra asupra cauzei mele. Eu sincer am crezut ca eu sunt un pic diferita, ca nu sunt ca altii si ca probabil majoritatea oamenilor din situatia mea de atunci o duc la fel ca mine sau chiar mai bine, deci de ce sa vorbesc? Realitatea si prietenii m-au convins ca nu este asa. Noi insa putem schimba realitatea si asta imi propun sa fac.

Imi doresc sa ajut mai mult, mai consistent si authentic. Imi doresc ca pe masura ce evoluez eu ca om, sa inspire si sa ajut mai mult. Pe lumea asta este o nevoie teribila de atentie, dragoste, afectiune si grija. Ma consider privilegiata si binecuvantata pentru ca am puterea sa ajut. Putini stiu ca am fost studenta la medicina si ca am renuntat pentru ca nu ma regaseam in meseria de medic. Am ajuns insa din postura de programator sa ajut intr-un mod autentic  si ma bucura teribil. Pana acum nu am intalnit o satisfactie mai mare ca atunci cand stiu ca ajut si ofer o raza de speranta cuiva in nevoie. Si cine nu are nevoie de speranta sau de un zambet?

Cred ca se poate si visez la o lume demna si fara suferinta. Un zambet cred ca schimba multe, iar un zambet si o mana intainsa sunt la indemana tuturor. Visez la mai multe, unele lucuri poate imposibile insa nu ma las ;).

Simplu,
Isabela

Follow