Ma numesc Isabela si la momentul acesta in care scriu am 24 de ani. Am inceput acesta pagina dupa ce la 23 de ani am fost diagnosticata cu cancer mamar, asta dupa ce, in prealabil mai multi doctori ma asiguraseara ca la varsta mea asa ceva nu se poate. Desi momentul in care am aflat ca am cancer ar fii trebuit sa fie un moment de cumpana si sa imi pice cerul in cap, am reusit sa ma pastrez mai mult decat cerebrala, fara sa neg realitatea in care ma aflam si sa fac ceea ce era bine pentru mine. Dupa aflarea diagnosticului mi-am propus o filozofie de lupta si de viata de care am tinut din momentul in care am inceput lupta si pana in prezent, cand sunt sanatoasa. Este mai mult decat o filozofie, este un crez de viata, pe care il imbunatatesc permanent.
Pe parcursul acestei lupte mi-am dat seama ca nu multe paciente au accesul meu de la informatie si ca de fapt la noi nu se stie mare lucru despre ce inseamna cancerul de san si atunci am vazut cu atat mai importanta dorinta mea de a spune lumii prin ce trec eu. Mi-am dat seama ca atitudinea mea fata de boala este si rodul muncii de documentare si al campaniilor de awareness pe care eu le-am citit in timp, desi nu mi-am imaginat vreodata ca o sa mi se intample asta. Cumva, involuntar am asimilat acele informatii si atunci cand m-a “pognit” pe mine am stiut ce sa fac.
Incurajata de un medic si de prieteni care au vazut la fel de utila ca si mine relatarea povestii mele, am inceput sa scriu intai pe facebook.com/dincolodecancer si apoi aici pe blogul asta. Mi-am dorit sa scriu si pe blog pentru ca informatiile pe care le scriu sa poata fii gasite usor pe internet. Scriu in principal despre experienta mea si incerc sa motivez femeile sa fie mai constiente de sanatatea lor.
Ca sa va spun si cateva lucuri personale despre mine, va invit sa cititi urmatorul auto-interviu :).
Intrebare(I): De cand este poza din material?
Raspuns(R): De pe la inceputul lunii martie 2013, dupa prima tura de chimioterapie; tin asta minte pentru ca am vrut sa incerc mai multe frizuri inainte sa imi cada tot parul, iar asta era una dintre ele. In curand o sa fac si o fotografie sa va vedeti cum arata o femeie sanatoasa :), pe atunci eram frumoasa dar eram bolnava…exact ca in povestea cu merele.
I: Cum este sa fii sanatos?
R: Sincer, nu am fost niciodata, dar niciodata asa de sanatoasa precum sunt acum. Sa ai ceva pentru care ai luptat atat, este minunat, iti da o putere si o feririre greu de descris in cuvinte…traiesc ceea ce am visat si dorit, deci un vis implinit.
I: Ce faci acum, in decembrie 2013?
R: Acum in decembrie, ma adaptez normalitatii si ma refac dupa operatia din octombrie; petrec timpul cu prietenii, am reinceput sa pictez, fac cumparaturi, imi indeplinesc dorintele ce nu mi le puteam indeplinii atunci cand faceam chimioterapie.
I: Iti este frica de parerile alora, te influenteaza?
R: In trecut, imi pasa, asta pana am invatat sa deosebesc critica rautacioasa, fara valoare, de cea constructiva. Cer mereu feedback si imi place sa stiu ce nu fac bine. Acum am abilitatea de a evalua parerea unora si a altora, si inteleg ca gusturile nu se discuta. Este dreptul tau sa nu aprobi sau sa nu iti placa ce fac eu, nu ma deranjeaza sa nu iti placa de mine. Imi permit ca sa nu ma placa toti.
I: Ce iti place in viata?
R: In primul rand imi place viata, de fapt o iubesc. Imi place cafeau neagra, imi plac parjiturile, pictura, plimabrile tarzii cu masina. Ador natura si imi place sa fiu cat mai aproape de ea. Imi place sa imi educ gusturile in viata. Imi place sa vorbesc mult. Imi plac provocarile. Imi place linistea si semiumbra. Imi plac multe genuri muzicale si numai muzica care poate transmite. Imi place teribil diplomatia si asertivitatea.
I: Ce nu iti place in viata?
R: Nu imi place sa nu mi se atraga atentia cand gresesc. Nu imi place mincina, ipocrizia, falsa valoare, poluarea, prostia-dar sunt indulgenta fara de ea.
I: De unde asa o o gandire pozitiva in viata?
R: Este un mix foarte interesant, si pe mine ma mira: ceva nativ cu multa multa munca si dorinta de autodepasitre. Optimisul se poate invata. Spune pot si vei putea!
I: De ce iti este frica, ce te sperie?
R: Ma sperie blazarea, autocomplacerea. Nu mi-ar placea sa imi pierd rabdarea si speranta ca se poate trai decent si in Romania. Dupa experienta cu boala, iti dai seama ca nu ma mai sperie orice…
I: Dorinte pentru 2014?
R: Dorintele mele sunt lucuri realizabile, implica viata, bucuria si iubirea. Le am si le dezvolt dupa cum vreau si pot. Mi-as dori o lume mai buna, mai calda, mai umana, mai ascultatoare, mai inteleapta. Am si dorinte mai intime pe care le tin pentru mine.
I: Lupti pentru ceva?
R: De ceva timp am pus armele jos si nu mai lupt pentru nimic. Am luptat pentru viata si am castigat. Apropo de lupta am un citat care imi place teribil, este al Mihaelei Raduelscu Schwartzenberg: “Am atitudine de campion si poate de aceea am si castigat, de atatea ori.”. O lupta acum ar face sa imi pierd timpul si nu consider ca merita. Nicio lupta nu merita timpul meu.
I: Cine ti-a fost alaturi in acesta experienta? Ai pierdut pe cineva pe drumul vindecarii?
R: Am avut alaturi mult mai multe persoane decat mi-as fii imaginat eu vreodata. M-am simtit sustinuta si iubita. Am avut si familia si prietenii…este mare lucru ca sa iti fie oamenii astia alaturi mai bine de opt luni de zile. Surpinzator, dar am stiut sa imi aleg bine prietenii, asa ca nu am “lasat” pe nimeni in drumul vindecarii.
I: Esti credincioasa, se face multa valva in perioada asta de religiozitate?
R: Am o credinta de viata; credinta este una, religia alta, imi sunt foarte clare.
I: Pasiuni, vise?
R: Imi doresc sa traiesc fara limite, din plin, nebunatic. Nu mai joc de ceva timp safe. Imi doresc sa pot sa fac exact ce ma taie capu’ ,cand ma taie capu’.
I: Ce lectie ti-a dat boala? Dar viata?
R: Paradoxal, boala m-a invatat sa traiesc. Traiesc in ziua de azi, ma bucur de orice, oricat de mic. Viata m-a invatat ca intodeauna exista solutii daca esti si orientat spre ele. O alta lectie data de viata si de boala a fost sa nu imi mai fac atatea griji, pentru ca, pana acum, toate lucrurile pentru care am plans sau suferit au avut rezolvari pozitive.
I: Ce te-a salvat in viata?
R: Visarea si speranta ca trebuie sa fie si mai bine de atat si ca daca ma lupt voi avea acel bine si chiar asa a fost. Ca regula, mi-am ascultat intotdeauna inima si instinctul si nu m-am inselat vreodata.
I: Te gandesti ca vreodata boala se va repeta?
R: M-am gandit la un moment dat, eram foarte speriata pentru ca imi scapau anumite informatii medicale. Acum nu mai sunt speriata, desi stiu cu siguranta ca voi muri. Este o vorba: singura certitudine in viata este moartea. Mi-am castigat acest drept la viata si ma bucur de el. Incerc sa traiesc cat de bine pot atata timp cat am la dispozitie. Nimeni nu sti cat va fii, ce depinde de mine este cum il traiesc si ce las in urma mea. Persoane iubite de mine, traiesc si azi la multi ani dupa ce au placat de pe Pamant, deci si eu voi trai atat timp cat se va vorbi de mine. Ce mi-ar parea rau ar fii ca nu am trait pe cat de bine puteam. Ce poti sa iei bun din ideea asta cu moartea, ar fii sa traiesti in prezent, dupa cum ii place sufletului tau, pentru ca viata este finita.
I: Citate/vorbe favorite ai?
R: Sunt multe ganduri intelepte care imi plac, unele vechi de cand lumea. Ar fii Carpe diem, Ce faci azi este important pentru ca dai la schimb o zi din viata ta, Viata este o evolutie, evolueaza cu ea!, M-am nascut cu o nevoie enorma de afectiune si cu o nevoie teribila de a o oferi, Nimic nu este imposibil. O vorba care imi place si pe care am adoptat-o si eu: “Am ajuns ce am vrut!”. Asta va doresc si voua!
I: Stii ce vrei de la viata? Ce nevoi ai?
R: Stiu ce vreau si cum vreau, iar asta este intimidant pentru caracterele slabe; nu stiu daca asta se cheama personalitate sau cum, dar sunt foarte motivata sa imi traiesc viata exact asa cum consider eu. Pot sa fac orice vreau, nu am limite…visez si zbor, eu sunt singurul arbitru, eu ma judec. Am nevoie de iubire si de normalitate.
I: Cea mai mare calitate?
R: Ascult si nu judec.
Mai multe despre mine si mai important despre campania mea, veti gasi citindu-mi gandurile.
Va multumesc ca ma cititi, ca apreciati materialele mele si ajutati ca si la noi sa se schimbe ceva- este ceaa ce imi doresc teribil,
Isabele Pirvanescu