1.In primul rand cand am auzit diagnosticul, de fapt l-am citit eu :)), nu mi-am pierdut mintile. In momentele astea trebuie sa fii cat mai ratinal cu putinta, nu sa te prabusesti.
2.Oricat de negru ii dracu tot se poate face ceva.
3. Am intrebat de unde incep si cu ce? Astazi, acum.
4. Nu m-am intrebat nici o clipa de ce eu sau de ce mie, desi cam toata lumea m-a intrebat de ce m-am imbolnavit.
5. Am zis ca eu sunt mai desteapta si pot face lucurile altfel. Pot sa arat ca se poate si altfel. Am avut incredere neconditionata in mine si am stiut ca o sa renasc sanatoasa dupa toata perioada asta.
6. Mi-am ascultat medicii. Am unii dintre cei mai buni medici din domeniu si sunt la Timisoara.
7. Am invatat sa imi ascult instinctul. Nu ma clintesc din increderea pe care o am.
8. Meditatia ajuta enorm. Sunt atatea tehnici de ales…trebuie timp si rabdare.
9. Mi-am acordat dreptul de a fii bolnava, i-am permis bolii sa existe in mine si am stiut ca incet dar sigur o dau afara :)). Am stiut ca situatia de atunci va trece.
10. Nu m-am victimizat, nu mi-am plans de mila, nu le-am permis altora sa o faca.
11. Mi-am permis sa imi fie rau. Stiam de timp de trei zile imi era rau si apoi imi era bine.
12. M-am gandit doar la mine…cei din jurul meu sunt adulti capabili dpdv fizic si mental sa isi duca de grija singuri. Eu ma gandesc la mine. Nu imi consumam energia decat cu mine.
13. Mi-am permis sa plang atunci cand am simtit nevoia. Si am plans de atatea ori…am mai plans si de durere…
14. Nu m-am stresat pentru ceva anume si nu mi-am facut griji. Disperarea nu face parte din trairile mele.
15. Am invatat ca povestea altora nu este povestea mea.
16. Fii sincera cu tine. In materie de credinta lucurile nu sunt cu jumatate de masura, ori crezi ori nu crezi! Nu ma refer la D zeu. Daca nu crezi intr-un lucru, nu iti pierde timpul.
Sase luni de zile am luptat zi de zi de zi, eu pentru mine. Calm si cu certitudinea ca intr-o zi peste ceva timp va fii mai bine, si asa a fost! Am mai luptat apoi o luna de zile cu neputinta de a face ceva si am invatat sa fac din nou diverse activitati.
Ar fii corect de mentionat ca sunt sperioasa de durere, dar rau de tot. Cu exceptia unei situatii neprevazute cand am primit atata morfina ca nu mai stiu nimic, toti anestezistii m-au momit cu morfina dar am primit spalaturi de antialgice…totusi, morfina imi place mai tare :)). Imi intreb medicii de doua ori inainte sa imi faca ceva si neaparat trebuie sa stiu in detaliu ce se va intampla. Totusi la urmatoare injectie, o sa negociez diferit sa am parte de a seringa .
Am reactionat ca dracu la chimio, stiu ca se putea si mai rau dar nu ma incalzeste pe mine . Anyway, chimio a treshuit tot prin mine, mai ales ce era de aruncat .
Nu fug de rau, ma confrunt cu raul…si imi imaginez cum il strang de gat .
O vorba a M. Radulescu Sch… mi-a ramas in minte de ani de zile: am atitudine de campion si de aceea castig de atatea ori!
Numai bine,
Isabela
Follow