Te invit sa iti adresezi o intrebare sincera: asta este viata pe care o vrei pentru tine? Daca da, atunci bucura-te de ea si de tot ce vine cu ea la pachet. Daca, insa, nu vrei sa iti duci viata ingrijorata, iti sugerez sa faci o schimbare astazi si acum!
Nu se intampla minuni peste nopate, dar cu exercitiu constant poti invatat sa nu mai traiesti cu frica -de fapt nu se cheama trait frumos si tarat.
Stiu foarte bine, poate mai bine decat altii ca viata nu-i intotdeauna roz, dar ce am invatat este ca pot sa imi pun niste ochelari colorati si sa o vad un pic mai colorata, poate cu o tenta de roz.
Inteleg ca ai avut cancer si ca ai suferit teribil din cauza asta, dar astazi cancerul nu mai este cu tine si totusi, tu continui sa traiesti in umbra lui. In umbra cancerului nu este viata!
Daca ai familie, copii, ce impresie vrei sa le lasi lor? Mama era trista, mama plange tot timpul, mama isi invata coopii ce sa faca dupa ce nu o sa mai fie, mama ii ameninta ca nu o sa mai fie daca mananca aia…
Tine minte ca tu le spui altova cum sa se raporteze la tine si nu invers. Tu faci regulile, tu esti capabila sa iti viata macar un pic mai roz, raportandu-te altfel la el. Suferinta sperie pe oricine, dar intreaba-te ai motive sa fii speriata? Ce poti sa faci?
Compatimirea celorlati, mila lor tie nu iti fac niciun fel de bine.
Desi imi fac controale periodice -nu mai des decat este cazul, nu le fac pentru a vedea daca a aparut ceva, ci pentru ca trebuiesc facute pentru a imi monitoriza starea de bine, fac parte dintr-o schema de urmarire. Este un pic cu dus si intors, controlul asta periodic, dar imagistica generala nu fac decat o data pe an. In rest nu fac decat analize de sange o data la trei luni.
Eu imi duc viata pe care mi-o doresc. Calitatea pe care eu o imprim in mod voluntar vietii mele nu implica temeri nejustificate, spaime, traume, griji, stres, efort fizic nejustificat, suplimente de tot felul, terapii complementare, scenarii pesimiste, restrictii de tot felul -de la ce mananc pana la cum gandesc. Am grija de sanantatea mea mintala si nu le dau putere celor din jur, nu absorb problemele lor, nu ma implic in problemelor lor, nu ofer solutii altora.
Imi acord timp si rabdare pentru a vindeca ce este. Nu tarai dupa mine experientele nefaste din trecut. Nu ofer spatiu si mai multa insemnatate decat au, bufeurilor sau durerilor de oase (le aveam si inainte de menopauza); asta sunt lucuri pe care le-am integrat si le consider normale pentru mine.
Viata mea inseamna o permanenta orientare spre bucurie, satisfactie, clipa prezenta cu tot ce aduce ea si o continua evolutie spirituala. Caut in permanenta sa imi fac viata mai frumoasa, fie ca inseamna meditatie, sport, o floare de pe camp, timp petrecut in natura, prieteni, etc.
Cand imi fuge mintea pe campii ma intreb “Asta este viata pe care vrei sa o duci? Asa arata o viata de calitate?” si functioneaza intotdeauna. Ce crezi tu ca ai de pierdut daca nu esti speriata si te bucuri de tine si de ce ai?
Cu dragoste,
Isabela 24 de ani, 11 luni si 3 saptamani 😀
Follow