In ultimul timp am avut parte de putine momente de fericire, din cauza de una, de alta si tot asa; depind si nu depind de mine multe lucruri carora le permit sa ma atinga. Unele lucuri ma ating in zbor, altele sunt mai grele iar altle s-au impietrit in mine. Postarea asta nu este despre ce ma tine in loc ci despre fericirea pe care o simt in ultimul timp.
Este un amestec de fericire cu mandrie. Desi anormal, in luna ianuarie am avut parte o amagire a primaverii….mult soare si cald…15 grade. Mi-a ramas in minte un tablou din copilarie, un moment, primavara cand zapada se topise si soarele ne incalzea, iar eu eram foarte fericita. Cand reintalnesc tabloul asta ma cuprinde o stare de fericire si liniste greu de egalat. Exact asta am trait si zilele trecute cand aveam impresia ca am sarit direct in primavara. In tabloul fericirii mele este mult soare; gasesc culori pastelate si flori; gasesc liniste si solitudine; gasesc cativa prieteni care mi-au intrat in suflet si carora le-am intrat la suflet. In tabloul meu am un scop si sunt iubita. Imi place sa imi traiesc fericirea exact cum o simt, pentru ca stiu ca trece destul de usor. Noroc ca intotdeauna va veni alta :).
Imi plac lucurile simple, imi place sa ma inspir de la altii sa traiesc simplu. Am trait atatea lucruri complexe si complicate, nu mai vreau. Am 24 dar ma simt de 34 de ani, dar incerc sa iau lucurile pozitive din asta :).
Numai bine, Isabela