Acum vreo trei luni mi-am reconstruit mamelonul. Operatia mea s-a desfasurat fara anestezie (de vreun fel) si nici ca m-a durut ( asta pentru ca s-a inetrvenit doar pe lambou care nu este ienrvat). Experieta in sine, pentru mine, a fost una foarte interesanta. Recuperarea a fost de data asta usoara, dar mi-a pus nervii la incercare pentru ca imi tot ieseau fire si operatia nu se mai inchidea. Intr-un final cand abia asteptam sa mi se puna niste fire si eu sa observ procedura…oh ce sa vezi, rana se inchisese singura…fain :D. Sa vezi o rana deschisa nu este tocmai placut, mai ales ca trebuie sa o pansezi zilnic; sa va spun ca o perioada mi-am facut baie si eu aveam fire iesite si rana neinchisa…totusi nu m-am infectat. Asta este o bucurie pentru mine pentru ca deobicei am cel putin o infectie pe picioare :))) aparent de la nimic. Forma mamelonului nu este cea initiala, dar a iesit bine. Sunt multumita de aspect si de marime, care apropo, s-a redus de cel putin cinci ori :D.
Am trecut de la un san fara personalitate la unul cu personalitate, adica cu mamelon. Doi sani, doua mameloane si o areola…deocamdata.
Acum ceva timp, la recomandarea chirurgului meu( dr. Zorin Crainiceanu) am fost la o colega de-a dumnealui care se ocupa cu reconstructii de areole mamare. S-a soldat si etapa asta cu bandaje si incgrijire sapte zile…bine eu le-am scurtat la sase zile, pentru ca in a sasea deja inotam :D. Am asadar doi sani, doua areole si doua mameloane. Ambele areole mamare mai am nevoie de retusari, dar sunt ok deocamdata. Vreau sa stau o prioada fara bandaje, iar cand imi va veni cheful voi incheia procedurile. Reconstructia areolelor s-a facut prin micropigmentare…dar nu din aia ca la saoanele de cosmetica. Pigmentarea se face cu pigmenti naturali, iar rezultatul este unul estetic si natural. Spun asta pentru ca am vazut si poze nereusite pe net.
Micropigmentarea este foarte asemanatoare cu tatuarea si la mine a durat cam trei ore.
Am invatat sa imi fac singura Zoladexul si ma simt mult mai independenta asa. Sper ca de luna viitoare sa fie posibil ca Zoladexul sa se prescrie precum Tamoxifenul o data la trei luni si sa fiu si mai independenta.
Despre bufeuri pot spune ca par a se fi diminuat desi nu sunt sigura. Edemul ( la nivelul corpului, nu al mainii cu linfadenectomie) este inca fluctuant. Caldura imi agraveaza edemul….cam ca la toata lumea…nimic nou pana aici.
Despre sport a tot trebuit sa iau pauza, pauza care s-au lasat cu kilograme in plus, la metabolismul meu lenes rau. Cum mi-am zic ca daca iau 10 kg in plus fata de cat aveam acum un an si jumate aproape, ma duc la un nutritionist, atunci cand am luat 9.5 kilograme am inceput sa caut si sa sun. Mi-am gasit o nutritionista si ma tin de ceva “stil de viata” ca nu ii pot spune dieata. Peste o luna va pot spune mai multe despre cum ma simt cu dieta asta. Deocamdata, in doua saptamani pot spune ca sunt mai putin balonata si nu imi mai fluctueaza asa de tare glicemia…bun, pana aici.
Acum fac din nou miscare, dar nu sport. Sper ca asta sa se schimbe iarasi in curand. Pana atunci merg pe jos la servici :).
Alte lucruri: analize bune :).
Parul meu are mai bine de 15 cm si este buclat cum imi doream eu in fanteziile mele. Se pare ca fanteziile devin realitate :)). In trecut aveam parul drept bat, doar uscandu-l si imi doream par cret…nu stiam ce imi doresc 😀 ;).
De curand am vazut ca pot sa si inot fara probleme, folosinf atat mainile cat si picioarele. In apa intand mult mai mult mana stanga decat pe uscat.
Cam asta am facut din mai pana acum, pe 30august.
PS: A trecut un an si doua saptamani de cand am incheiat chimioterapia. Asa aratam la un an dupa chimio. Mai multe nu mai zic acum.