Alta luna, aceeasi poveste: Zoladex. Incerc sa visez la lunile cand nu va mai trebui sa merg si sa imi fac injectia lunara. Varianta de injectie o data la trei luni nu mi se potriveste. Sper ca la anul pe vremea asta sa nu mai mai gandesc ca trebuie in data de t sa fiu in Timisoara ca sa imi fac injectia. Am incercat, avand injectia, sa o fac in Bucuresti si nu vreti sa stiti cata biroicratie poate fii, sau pe bani, cu 200 de lei si zero stres :)) ( pentru facutul injectiei si aprobarea medicului de acolo).
Zoladexul in sine nu este dureros, dar rutina de a merge lunar sa imi fac injectia, este. Am deja 14 injectii de Zoladex la activ si pe la 20-24 vreau sa ma opresc. Ma opresc pentru ca voi suferi o operatie de ovariectomie, nu din alta cazua. Exista o necesitate pentru care trebui sa fac Zoladex si nu am de gand sa risc renuntand la ea prea devreme.
Inundatia din coprul meu este inca prezenta, dar sunt increzatoare ca in ceva timp va trece…stiu asta 😉 si apai ma concoleaza un pic gandul ca toate femeile au parte de o retentie mai mica sau mai mare de apa, macar sub denumirea de sindrom premenstrual.
Simply Isabela 🙂