O sa pun aici poze cu mine din timpul tratamentului si dupa ca sa va faceti o idee. Mi se pare important sa arat poze cu mine din mai multe etape pentru ca am observat ca nu multa lume se poate arata, iar oamenii se uita, pe de o parte, just mirati pentru ca nu au mai vazut, iar pe de alta parte reticenti si cu mila(exact ce nu ii trebuie unui bolnav!). Poate intr-o zi si la noi ca in Anglia si alte tari nu va mai intoarce nimeni capul dupa cineva care nu are par in cap sau nu are sprancene si gene.

Tot asa aratand poze, poate femile nu se vor mai teme sa opereze si sa isi scoaa un nodul beging, pentru ca stiu ele ca le raman semne si tot asa.

Nu am de unde sa stiu cand anume eram sanatoasa asa ca incepem cu o poza facuta de tatal meu, dupa prima sedinta de chimio :D.

In poze am in pricipal un fel de baticuri (cumparate in general de la raionul de produse pt copi :D), pentru ca imi displacea sa port peruca in fiecare zi. De fapt nu cred ca am purtat-o decat de vreo 10 ori :D…cred. In fine, ca nu am avut eu par asa cum sunem noi obijnuiti sa vedem, nu m-a impiedicat sa ies in lume si sa ma simt bine, iar in Timisoara mea nici nu se prea uita lumea cas la mine.

Cea mai mare aventura a mea din perioada in care facem chimio a fost sa merg in team building impreuna cu colegii mei de servici pe la Izverna. Asta a fost dupa trei luni de chimio, dupa ce terminasem perfuziile rosii. In team building am participat la diverse activitati, printre care ne-am si plimbat cu barca pe Dunare ocazie cu care mi-am udat costumul de neopren… in luna mai :D, deci rece, dar spre surprinderea si bucuria mea, chiar nu am racit :). La capitolul peripetii, nu am in format digital, poza cu mine si prietena mea Alina, la circ, cu un aligator in brate si eu cu febra :)).

 

 …

Am pus si o poza cu percuca naturala pe care o aveam atunci…am dat-o de multe luni, cu prima ocazie. Peruca imi folosea cand imbracam rochii 🙂 si am primit-o cadou de la prietenele mele ca sa ma faca sa ma simt bine :). Scuzati machiajul strident insa poza nu a fost facuta pentru a fi facuta publica, dar chiar nu am alta poza cu peruca =)).

Alta poza aceeasi eu, dar de data asta cu sprancene fardate si machiaj.

In general nu imi fardam spreancele decat atunci cand mergeam la servici :D.

Poza de mai jos este facuta la oncohelp la cea de-a saptea tura de chimio, cand o prietena a mers cu mine ca sa vada si ea ce inseamna chimio si sa imi fie alaturi :). Desi nu se prea vede pe perioada de chimio am fost mandra purtatoare a unui par blond blond si foarte scurt. Din ceva motive, mare parte din par a devenit blond intre turele de chimio, dupa care cadea, iar apoi crestea tot blond; evident nu depasea 5 mm. Deci pot spune ca m-am nascut cu parul perfect drept si cu brunet si am ajuns tot bruneta dar cu parul buclat si este la fel de adevarat ca la un moment dat in viata am fost blonda -natural.

La ultima sedinta de chimio eram foarte fericita si pe deaspura mai mult decat incantata si pentru ca terminat chimio dar si pentru ca patru ore am tot citit la umbrele lui Gray :)). Imbinam utilul cu placutul.

Urmatoarea poze este facuta imediat dupa ce m-am trezit din operatia din octombrie, 7, 2013. In poza se vad si urmele de betadina si sincera sa fiu urmele alea cred ca nu le-am sters decat la cateva zile dupa :)). Nu port nici un corset, ci doar un bandaj elastci, foarte comod de altfel. Aici deja icepuse sa imi dea parul si din cap dar si sprancele si genele :D. Asta a fost o perioada in care nu mi-a placut deloc de parul meu pt ca aveam locuri in care nu imi daduse par si sprancele- tin minte, erau extrem de rare si imi venea sa le smulg…dar iata ca am rezistat si au continuat sa creasca. Asa a inceput recuperarea dupa operatie :d.

 

Urmatoarea poza este din decembrie, dupa Craciun :D…si mai mult par 😀 si fara fata palida ca in perioada de chimio.

 

Alta poza de la inceputul lui decebrie cand incepusem sa socializez.

 

Si, ultima poza…eu sarbatorind revelionul 2014, sanatoasa ,voiasa cu par in cap si sani reconstruiti :)). Victorieeeeee!

Se poate si altfel,

Isabela