Bilant amanuntit la 17 zile dupa operatie

Bilant amanuntit la 17 zile dupa operatie 
-mastectomie subcutana si reconstructie cu latissimus si implant
-mastectomie profilactica cu implant

Dupa 17 zile am renuntat si la cel de-al patrulea si ultimul tub de dren. Acum ma misc mult mai libera si nu trebuie sa imi mai fac griji sa nu agat tubul si sa il port peste tot cu mine. Suprinzator mi-a luat vreo doua ore pana sa ma obijnuiesc fara tub de tren dupa mine, simteam ca imi lipseste ceva…culmea.

Acum am doar trei badaje, cate unul pentru fiecare incizie. Mi-am vazaut luni cusaturile si sunt foarte incantata de cum arata. Arata bine. Acum cu bandaje subtiri si sanii mei au un aspect mai natural.

Sanul reconstruit cu lambou si implant este inca mai umfalt si putin mai mare. Asta este normal si este in regula, pentru ca in cateva luni muschiul se va atrofia si peste un an voi avea doi sani simetrici care se pastreaza foarte bine in timp . Inca mai am zone galbene din cauza operatiei, dar nu mai dureaza mult si pielea o sa revina la coloratia normala.

Sanul drept, operat profilactic, arata deja foarte bine. Initial dupa operatie pielea nu se aseza tocmai perfect pe implant si dadea impresia de “material neintins si sifonat”, dar dupa o saptamana deja s-a intins frumos pielea. Dupa primele trei zile de la operatie am putut sa imi pun mana stanga pe cap. Areola mea incepe sa isi recapete culoarea, deocamdata este dezepitelizata…adica fara pielea superficiala, ca la arsura.

Aticulatia bratului stang este inca ridiga, dar nu intr-atat incat sa ma impiedice in activitatile cotidiene.
Cu mana dreapta nu am nici un fel de probleme.

La spate de unde a fost luat muschiul si pielea pentru reconstrctie nu mai am bandaje. O parte din cusatura mi se pare ca arata mai ciudat, dar isi va reveni ea. Niciodata, nici dupa primele ore de la operatie nu m-a durut spatele din cauza inciziei. Am dormit fara probleme pe spate inca de la inceput.

Locurile pe unde au fost scoase tuburile de dren se vindeca foarte bine si din cate observ peste sase luni nici nu o sa se mai vada semne.

Pot sa stranut si sa tusesc fara probleme si dureri, atunci cand expandez foarte mult cutia toracica am senzatia ca ma tine ceva, dar este ok.

De cateva zile, am vazut ca pot sa stau cu spatele drept si ma chinui sa imi mentin postura asta. Din cauza bandajelor am stat cu spatele curbat spre stanga, iar acum corectez asta.

De cand am reunutat la antialgice am mai luat doua doar noaptea. Dureri nu am mai avut de mult timp…nici nu mai tin minte. Mi se mai intampla sa simt cateodata dureri pulsatile de scurta durata, 1sec, dar nu sunt dureri profunde care sa ma faca sa iau ceva pastile.

De rezultatul operatiei sunt foarte multumita si asa am fost din momentul unu.

Inca mai astept analiza aia de la histopatologie sa vad incotro o iau in continuare. Sper ca am terminat cu traditia amandinei si a cafelei de marti dimineata.Sper.

De vreo doua zile am tot mers singura in oras sa imi rezolv una sau alta. Tot nu ma strofoc eu cu deschisul usilor, desi acum imi este mai usor, dar nici nu simt nevoia sa le deschid eu atata timp cat sunt barbati prin preajma… sincer. Nu am o problema in a cere ajutor atunci cand simt nevoia. Mi-a luat ceva pana sa invat asta.

Am deja doua luni si putin de la ultima tura de chimioterpie si parul mi-a crescut din plin…prea plin, dar asta este. Parul meu ma iubeste si nu renunta sub nici o forma la mine, nici macar dupa chimio nu a catdicsit sa se schimbe macar putin, mai rar sau mai fin, sau sa se sature de mine si sa plece….nuuu, ma iubeste. Am de dat si la altii…doritori? Glumesc !

Numai bine,
Isabela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *